Un pic din marea istorie a actului natural numit alăptare

Alăptarea pe termen lung a fost recomandată de scriitorul clasic roman Soranus , în secolul 1IH, influenţând medicii medievali. Mamele din marile imperii (egiptean, grec, roman) obişnuiau să îşi alăpteze proprii copii. În timp, alăptarea a devenit mult prea comună pentru a fi practicată de către roialităţi, aşa că, familiile regale angajau femei care să le alăpteze pruncii. Alăptarea altui copil se practică şi în triburi pentru a permite mamei(de ex.)să meargă la râu pentru a spăla rufe.

În 1850 laptele praf pentru copii este disponibil.

În 1891, dr. Thomas Morgan Rotch a modificat laptele de vacă în Laboratoarele Walker Gordon. Era pentru prima oară în istorie când un copil putea fi hrănit cu lapte de vacă fără ca familia să aibă acces direct la ugerele vacii.

În 1908, un studiu al Fall River despre mortalitatea infantilă dintr-un oraş industrial a scos la iveală faptul că o cauză semnificativă a numărului de decese provocate de diaree este alimentaţia artificială cu lapte praf.

În 1948 se crează Organizaţia Mondială a Sănătăţii, responsabilă cu problemele de sănătate internaţională şi sănătatea publică. AAP – Academia Americană de Pediatrie recomanda alăptarea.

În 1956 este fondată La Leche League.

În 1977 se înfiinţează Infant Formula Action Coalition (INFACT) care va coordona primul boicot împotriva firmei Nestle.

În 1980, OMS adoptă Codul de marketing al substituenţilor laptelui matern (118 ţări au votat DA, au fost 3 abţineri şi un vot NU din partea SUA).


© laptematern.ro