Cum se produce laptele matern?

Autor: Kelly Bonyata

Pentru a şti cum să creştem sau să diminuăm producţia de lapte este necesar să înţelegem cum funcţionează de fapt întregul proces. În cea mai mare parte, producţia de lapte merge pe principiul "foloseste-l sau pierde-l”. Cu cât mai des se hrăneşte bebeluşul dvs., cu atât mai mult lapte veţi produce.

La început: Controlul endocrin (hormonal) al lactaţiei. Primele două faze ale lactogenezei

Producţia de lapte nu debutează pe bază de cerere şi ofertă. În timpul naşterii şi a primelor câteva zile post-partum, lactaţia este un proces hormonal - de aceea denumirea de sistem de control endocrin. În esenţă, atâta vreme cât hormonii responsabili îşi fac datoria, mamele vor produce colostru de pe la jumătatea sarcinii încolo (prima fază a lactogenezei) şi laptele va creşte în volum (partea a doua a lactogenezei) cam la 30-40 de ore după naştere. În ultima parte a sarcinii sânii produc colostru, dar volumul ridicat de progesteron inhibă secreţia lactată. La naştere, expulzia placentei determină o scădere masivă a nivelului de progesteron/estrogen/HPL. Diminuarea abruptă a progesteronului, în prezenţa unui nivel ridicat de prolactină, dă startul etapei a doua a lactogenezei. Sunt implicaţi şi alţi hormoni (insulina, tiroxină, cortizol) dar rolul lor nu e pe deplin înţeles. Deşi markerii biochimici indică debutul acestei faze cam la 30-40 de ore după naştere, mamele nu au în general senzaţia de sâni plini decât la aproximativ 50-73 ore (2-3 zile după naştere). Primele două stadii ale lactogenezei sunt conduse hormonal - au loc indiferent dacă mama îşi alăptează copilul sau nu. Stabilizarea lactaţiei: controlul autocrin (local) al producţiei lactate. Faza a treia a lactogenezei

După cea de-a doua etapă, controlul este cedat sistemului local, autocrin. Este vorba de stadiul de menţinere a lactaţiei, în care sinteza laptelui este controlată la nivelul sânului; mecanismul de control primar este golirea sânului. Acest lucru este în strânsă concordanţă cu apetitul bebeluşului. Deşi problemele hormonale pot încă interfera cu secreţia lactată, rolul lor este mult diminuat. În condiţii normale, sânul va continua să producă lapte atâta vreme cât este stimulat.

Ce ne spun cercetările recente despre producţia de lapte?

Cercetările recente sugerează existenţa a doi factori care controlează sinteza laptelui: Laptele conţine o proteină foarte mică, numită inhibitorul-feedback al lactaţiei (IFL); rolul IFL pare acela de a încetini producţia atunci când sânul este plin. Aşadar producţia încetineşte atunci când laptele se acumulează în sân (şi IFL se află în cantitate mărită) şi creşte când sânul este golit (iar cantitatea de IFL scade). Pentru că sinteza laptelui să poată avea loc este nevoie de prezenţa prolactinei. Receptorii pentru prolactină se află pe pereţii lactocitelor (celulele producătoare de lapte din alveole), ei permiţând prolactinei să intre din sânge în lactocite şi să stimuleze sinteza componentelor laptelui de sân. Când alveola este plină de lapte, pereţii ei expandează sau se strâng, modificând forma receptorilor şi împiedicând prolactină să mai intre - astfel producţia scade. Pe măsură ce laptele este golit din alveolă, receptorii pentru prolactină revin la forma lor iniţială şi permit trecerea hormonului, crescând din nou producţia de lapte. Teoria receptorilor de prolactină sugerează că golirea frecventă a sânilor în primele săptămâni va creşte numărul receptorilor. Mai mulţi receptori înseamnă că mai multă prolactină poate trece în lactocite, capacitatea de producţie lactată fiind astfel mărită. Ambii factori menţionaţi mai sus sunt în concordanţă cu cercetările recente, conform cărora Conform acestor cercetări, conţinutul în grăsime al laptelui este determinat de asemenea de cât de gol este sânul (sân mai gol = lapte mai bogat în grăsimi), mai degrabă decât de perioada zilei sau stadiul hrănirii.

Cum variază rezerva de lapte pe parcursul zilei?

Cercetările anterioare arătau că volumul de lapte este crescut în primele ore ale dimineţii şi scade gradual în timp. Conţinutul de grăsimi pare să crească în timpul zilei (Hurgoiu V., 1985). Aceste observaţii sunt în acord cu cercetările recente, dacă presupunem că bebeluşii observaţi aveau un model normal de hrănire - cu perioade mai lungi de somn pe timpul nopţii şi cu scăderea treptată a intervalului între hrăniri pe timpul zilei.

Capacitatea de stocare

Un alt factor care influenţează producţia de lapte şi managementul alăptării este capacitatea mamei de a stoca laptele. Capacitatea de stocare se referă la cantitatea de lapte pe care o poate stoca sânul între hrăniri. Aceasta poate varia mult de la o mamă la altă şi uneori diferenţele pot apărea chiar la sânii aceleiaşi mame. Capacitatea de stocare nu este determinată de mărimea sânilor, cu toate că mărimea acestora poate limita cantitatea de lapte stocată. Atât mamele care au o capacitate de stocare mare cât şi cele cu una mică pot produce lapte din plin pentru bebeluş. În cazul primelor, intervalul între hrăniri poate fi mai mare fără ca acest lucru să aibă un impact asupra producţiei lactate sau asupra creşterii bebeluşului. În cazul celor din a doua categorie va fi nevoie de hrăniri mai frecvente pentru a satisface apetitul bebeluşului şi pentru a menţine lactaţia, deoarece sânii se umplu mai repede (încetinind astfel producţia de lapte). Gândiţi-va la capacitatea de stocare ca la o cană - puteţi bea cu uşurinţă o mare cantitate de apă pe timpul zilei din orice fel de cană, doar că una mai mică va trebui umplută mai des.

Ce ne spun studiile despre cum să creştem producţia de lapte?

Laptele este produs tot timpul, cu variaţii în viteza de producţie, în funcţie de cât de gol este sânul. Laptele se adună în sânii mamelor între hrăniri, astfel încât cantitatea de lapte stocată este mai mare atunci când trece mai mult timp între hrăniri. Cu cât este mai mult lapte în sâni, cu atât viteza de producţie scade. Pentru a grăbi sinteza laptelui şi a creşte producţia zilnică, cheia este golirea sânilor de lapte frecvent, astfel încât să se acumuleze cât mai puţin între hrăniri. În practică, aceasta înseamnă că o mamă care doreşte să-şi crească producţia de lapte trebuie să-şi ţină sânii cât mai goi pe parcursul întregii zile. Pentru a realiza acest lucru şi a creşte producţia de lapte: 1. Goliţi sânii frecvent (fie crescând fecvenţa meselor, fie golind sânii manual sau cu o pompă) 2. Goliţi cât mai complet sânii. Pentru a goli mai bine sânii:

• Asiguraţi-vă că bebeluşul se hrăneşte eficient

- Folosiţi masajul şi compresia sânilor

- Oferiţi ambii sâni la fiecare masă; aşteptaţi până când bebeluşul termină laptele dintr-unul înainte de a-l oferi pe celălalt.

Schimbatul frecvent al sânilor poate fi folositor atunci când bebeluşul nu reuşeşte să golească eficient sânii - Pompaţi restul de lapte după ce bebeluşul a terminat de mâncat. Dacă bebeluşul reuşeşte să golească bine sânii, pompatul e mai eficient între hrăniri (în virtutea scopului de a menţine sânii cât mai goi).

Aveţi probleme cu o producţia exagerată de lapte?

Mamele care au probleme cu o producţie prea mare de lapte trebuie să o rezolve fără a scădea frecvenţa hrănirilor bebeluşului şi fără a-l înţărca. Unul din modurile de a realiza acest lucru este de a-i oferi bebeluşului un singur sân pentru o perioadă determinată (3-4 ore sau mai mult) înainte de a face schimbul cu celălalt. În acest fel, laptele se acumulează în sân încetinind producţia, dar bebeluşul se hrăneşte la fel de frecvent că înainte.

Sursa articolului

Articol preluat prin amabilitatea Ralucai Contiu de pe http://taraluihabarnam.blogspot.com/


© laptematern.ro