Alăptarea afară

   Cred că termenul de alăptare în public nu este potrivit, mie îmi sugerează o scenă, mulţi spectatori curioşi, unii dau cu huo, alţi aplaudă a bravo. Am avut surprinderea ca, pe un blog, alăptarea afară să fie comparată cu scobitul între dinţi, nu m-a supărat deloc, ştiu ce gândeam eu înainte să fiu mamă. Gravidă fiind, m-am oprit pe stradă să vorbesc cu două mame însoţite de copii, ţâncii se jucau în spatele băncii, adunau frunze, unul dintre ei a venit, a tras-o pe mama de tricou, fata a scos sânul, nu, nu era să intru în şoc, am avut totuşi o reacţie de jenă, îmi venea să mă fac paravan, m-am uitat în jur convinsă că toată lumea se holbează, da' de unde, nicio privire aţintită, am plecat interogându-mă dacă am să fac şi eu aşa, tindeam spre 80% că nu.

   Şi a venit Eva, mică, mâncăcioasă şi foarte poruncitoare. Vroia să mănânce la juma' de oră, întâi mustăcea a foame, apoi scotea sunete de nemulţumire, scâncea până dădea în ţipat. Ţipătul înfometat al propriului prunc e ceva ce o mamă nu poate suporta, te răscoleşte, îţi ridică toate instinctele în poziţie de drepţi şi le pune să mărşăluiască.

   Afară nu alăptam, era iarnă, dar a venit primăvara şi m-am trezit în situaţia fie de a sta foarte puţin afară, fie de a introduce biberon. Biberon, pentru atâta lucru? Până la urmă ce se vede dintr-un sân oferit unui copil? O bucăţica de piele, de multe ori mult mai mică şi mai pudic acoperită decât se vede dintr-un decolteu oferit cu generozitate privirilor trecătorilor.

   Am alăptat afară până a făcut Eva 8-9 luni, în parcuri, în magazine, pe aceeaşi plajă pe care am făcut topless cu câţiva ani în urmă, am avut parte de multe priviri aprobatoare şi înduioşate, de câteva dezaprobatoare şi de una singură oripilată. O domnişoară însoţită de un bărbat în vârstă, s-a oprit, mi-a aruncat o privire lungă, s-a indignat cu voce tare încercând să atragă aprobarea celor din jur. Bărbatul în vârstă a tras-o de mână şi s-au îndepărtat, el certând-o, ea protestând. Să-şi facă o pancartă data viitoare, nu mi-a păsat, mă interesa doar că Eva să nu sufere de foame. Nu, să ştiţi că un copil mic nu poate aştepta, nu-i poţi spune: fii îngăduitor, aşteaptă şi tu o jumătate de oră, o să mănânci în curând, doar nu vrei să o superi pe doamna asta, pe ea o oripilează nu vederea unui sân (cum am spus, nu se vede, se ghiceşte mai mult), ci ideea că şi tu ai dreptul să mănânci aici aşa cum şi ea muşca din hot-dog.

Alăptarea oferă o mare libertate de mişcare, nu lăsaţi pe nimeni să vă îngrădească această libertate.

 


Articol preluat cu acordul şi cu amabilitatea autoarei blog-ului http://adrabell.blogspot.com


© laptematern.ro