Laptele matern este iubire

Când eram însărcinată nu îmi era frică de naştere cât îmi era de alăptare. Mă temeam că o să doară, că o să fac răni şi teama cea mai mare era că nu o să reuşesc, că o să fie mult prea greu pentru puterile mele, mult mai presus decât voinţa mea. Nimic nu a fost adevărat, a durut într-adevăr primele 3 săptămâni, dar era suportabil, a fost greu la început dar a meritat. N-am făcut răni, citisem înainte pe net, văzusem filmuleţe despre poziţionarea corectă la sân. Am avut noroc, Eva a fost măricică şi a avut forţă să tragă, laptele a venit repede şi nu a mai plecat nicăieri. Ştiam că laptele matern este cea mai bună hrană şi că dă imunitate.

Acum, după 16 luni de alăptare pot spune că laptele matern este cel mai bun somnifer, copilul adoarme repede la sân şi fără smiorcăieli, dacă se trezeşte noaptea ia o gură-două şi se culcă la loc.

Laptele matern este cel mai bun calmant pentru colici iar, mai târziu, pentru durerile datorate erupţiilor dentare.

Laptele matern este cel mai bun medicament, când Eva a avut enteroviroză la 10 luni, alăptarea a menţinut-o hidratată, fiindcă refuza orice altă mâncare, apă sau ceai. Laptele matern păstrează vie acea legătură intimă formată cu mama înainte de naştere, este o sursă inepuizabilă de alint.

Laptele matern este dragoste lichidă, laptele matern nu este toxic. Departe de mine gândul de a înfiera mamele care nu alăptează, unele dintre ele au avut motive întemeiate, altele recunosc că ar fi reuşit dacă ar fi fost mai bine informate, dacă ar fi avut mai mult sprijin.

 

Articol preluat cu acordul şi cu amabilitatea autoarei blog-ului http://adrabell.blogspot.com


© laptematern.ro