7-8 legende despre laptele matern

1. "Laptele nu este suficient de gras, copilul nu se satură" Vii de la maternitate, cu o mogâldeaţă plângăcioasă în braţe, eşti complet derutată, şi acasă mai găseşti pe mama sau pe mama soacra dispuse să te ajute cu sfaturi "experimentate" . Cedezi uşor tentaţiei de a cumpăra o cutie de lapte praf, "bun şi gras", ca să saturi copilul şi să nu-l mai auzi plângând, moment în care intri într-un cerc vicios, copilul bea din biberon, corpul tău concluzionează că nu este nevoie de prea mult lapte, secreţia lactată scade, este necesar un alt biberon şi tot aşa. În realitate laptele matern se adaptează nevoilor copilului, la începutul suptului este mai transparent şi mai subţire pentru a potoli setea, iar spre sfârşitul suptului este mai gras. 2. "Copilul trebuie să sugă din 3 în 3 ore, dacă suge mai des, laptele vechi se amestecă cu cel proaspăt supt, de unde şi colicii, de unde şi plânsetele" Fals, fals, fals. Copilul trebuie să sugă atunci când cere, în momentul în care te decizi să-i asculţi nevoile şi să accepţi că el, micul tiran, îţi face ţie programul nu tu lui, vei avea de câştigat. Linişte şi somn. 3. "Laptele nu este suficient" În primele zile secreţia lactată nu este instalată şi poate laptele nu este în cantitate suficientă, deşi stomacul nou-născutului este foarte mic, cam cât o nucă. Ajunge să pui copilul cât mai des la sân, copilul stimulează sânul să producă mai mult lapte, secreţia de lapte se va regla. 4. "Nu se mai sătura doar cu lapte" Placa asta stricată mi s-a pus de zeci de ori, în încercarea de a fi convinsă să diversific copilul mai devreme de 6 luni. Eva era grăsuţă bine, laptele curgea la discreţie şi totuşi placa stricată mergea înainte. Deci, fals. Laptele matern este un aliment complet şi satisface nevoile alimentare ale copilului până în jurul vârstei de 6 luni. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la vârstă de 6 luni. Îmi inspiră mai multă încredere decât mama, mama-soacră, vecina de palier sau oricine altcineva. 5. "Laptele matern nu mai este bun ("se strică") după 5-6-7 luni" (termenul variază de la o persoană la alta) Ba este bun, are de toate, secreţia laptelui se datorează aceloraşi mecanisme hormonale ca la început. Tot OMS recomandă alăptarea până în jurul vârstei de 2 ani. 6. "Este ruşinică să mai papi ţâţă, eşti fetiţă/băiat mare d-acum!" E, na! Nu este deloc ruşine să mănânci! 7. "Copilul alăptat se trezeşte mai des noaptea decât copilul hrănit cu formulă" Nu cred, (vezi punctele 3 şi 4) ştiu copii hrăniţi cu lapte praf care se trezesc de câteva ori pe noapte, şi este mult mai dificil să te apuci să prepari un biberon decât să pui copilul la sân. 8. "Am rămas fără lapte" Sub rezerva că asta chiar se poate întâmpla, în urma unor traume psihice, stres sau oboseală, din proprie experienţă ştiu că laptele nu pleacă nicăieri. Dispare senzaţia de prea-plin a sânului - cauzată de contracţia unor fibre musculare care nu fac decât să o ajute pe mămică anunţând-o că e timpul să alăpteze - sânul poate scădea în volum, dar asta nu este nici o problemă. Laptele se secretă în continuare pe tot parcursul suptului, nu se acumulează în sân ca într-un bidonaş. Cam astea sunt zicerile din popor de care m-am izbit până acum. Pe oricare dintre ele aş fi ascultat-o nu aş fi reuşit să o alăptez pe Eva până la 2 ani şi......

1. "Laptele nu este suficient de gras, copilul nu se satură"

Vii de la maternitate, cu o mogâldeaţă plângăcioasă în braţe, eşti complet derutată, şi acasă mai găseşti pe mama sau pe mama soacra dispuse să te ajute cu sfaturi "experimentate" . Cedezi uşor tentaţiei de a cumpăra o cutie de lapte praf, "bun şi gras", ca să saturi copilul şi să nu-l mai auzi plângând, moment în care intri într-un cerc vicios, copilul bea din biberon, corpul tău concluzionează că nu este nevoie de prea mult lapte, secreţia lactată scade, este necesar un alt biberon şi tot aşa. În realitate laptele matern se adaptează nevoilor copilului, la începutul suptului este mai transparent şi mai subţire pentru a potoli setea, iar spre sfârşitul suptului este mai gras.

2. "Copilul trebuie să sugă din 3 în 3 ore, dacă suge mai des, laptele vechi se amestecă cu cel proaspăt supt, de unde şi colicii, de unde şi plânsetele"

Fals, fals, fals. Copilul trebuie să sugă atunci când cere, în momentul în care te decizi să-i asculţi nevoile şi să accepţi că el, micul tiran, îţi face ţie programul nu tu lui, vei avea de câştigat. Linişte şi somn.

3. "Laptele nu este suficient"

În primele zile secreţia lactată nu este instalată şi poate laptele nu este în cantitate suficientă, deşi stomacul nou-născutului este foarte mic, cam cât o nucă. Ajunge să pui copilul cât mai des la sân, copilul stimulează sânul să producă mai mult lapte, secreţia de lapte se va regla.

4. "Nu se mai sătura doar cu lapte"

Placa asta stricată mi s-a pus de zeci de ori, în încercarea de a fi convinsă să diversific copilul mai devreme de 6 luni. Eva era grăsuţă bine, laptele curgea la discreţie şi totuşi placa stricată mergea înainte. Deci, fals. Laptele matern este un aliment complet şi satisface nevoile alimentare ale copilului până în jurul vârstei de 6 luni. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la vârstă de 6 luni. Îmi inspiră mai multă încredere decât mama, mama-soacră, vecina de palier sau oricine altcineva.

5. "Laptele matern nu mai este bun ("se strică") după 5-6-7 luni" (termenul variază de la o persoană la alta)

Ba este bun, are de toate, secreţia laptelui se datorează aceloraşi mecanisme hormonale ca la început.

Tot OMS recomandă alăptarea până în jurul vârstei de 2 ani.

6. "Este ruşinică să mai papi ţâţă, eşti fetiţă/băiat mare d-acum!"

E, na! Nu este deloc ruşine să mănânci!

7. "Copilul alăptat se trezeşte mai des noaptea decât copilul hrănit cu formulă"

Nu cred, (vezi punctele 3 şi 4) ştiu copii hrăniţi cu lapte praf care se trezesc de câteva ori pe noapte, şi este mult mai dificil să te apuci să prepari un biberon decât să pui copilul la sân.

8. "Am rămas fără lapte"

Sub rezerva că asta chiar se poate întâmpla, în urma unor traume psihice, stres sau oboseală, din proprie experienţă ştiu că laptele nu pleacă nicăieri. Dispare senzaţia de prea-plin a sânului - cauzată de contracţia unor fibre musculare care nu fac decât să o ajute pe mămică anunţând-o că e timpul să alăpteze - sânul poate scădea în volum, dar asta nu este nici o problemă. Laptele se secretă în continuare pe tot parcursul suptului, nu se acumulează în sân ca într-un bidonaş.

Cam astea sunt zicerile din popor de care m-am izbit până acum. Pe oricare dintre ele aş fi ascultat-o nu aş fi reuşit să o alăptez pe Eva până la 2 ani şi......

Articol preluat cu acordul şi cu amabilitatea autoarei blog-ului http://adrabell.blogspot.com


© laptematern.ro